- Cultural - nr. 174 / 6 Septembrie, 2008 Au inceput sa cada frunzele copacilor desenati in mine pe vremea cand eram soim. In parc, fostelor mele iubiri li se striga: bunico! De mult, in loc de lapte mi-am tocmit votca, in fiecare dimineata votcarul imi cere banii de teama sa nu ma prapadesc fara sa-i platesc. Cand ma ridic din pat am sentimentul straniu ca trebuie sa dau pamantul de pe mine, simt cum soarele ma dezgroapa si luna cum ma ingroapa. Mai mult, in fiecare zi cioplesc pe o piatra, numai de mine stiuta cate o litera si ma grabesc, nevoie mare, sa nu-mi ramana numele neterminat. PE AICI VA TRECE O APA Dupa visul avut, s-a apucat de unu' singur sa ridice un pod, spre mirarea trecatorilor si-a unor prieteni care-l credeau de mult dus cu pluta. El ridica podul ca si cum s-ar zidi, lucra fara incetare doar cu cate-o pauza de-o cruce, iar la amiaza, cu soarele deasupra capului ingenunchea cu privirea in pamant, rostind DERC, DERC, DERC* Toti il credeau nebun si-l lasau in plata Domnului, doar un copil, alergand cu cercul il intreaba: de ce ridici podul aici? El raspunse ca pentru sine: pe aici va trece o apa. *DERC citit invers: CRED Dumitru D. Silitra - Cultural - nr. 174 / 6 Septembrie, 2008 Au inceput sa cada frunzele copacilor desenati in mine pe vremea cand eram soim. In parc, fostelor mele iubiri li se striga: bunico! De mult, in loc de lapte mi-am tocmit votca, in fiecare dimineata votcarul imi cere banii de teama sa nu ma prapadesc fara sa-i platesc. Cand ma ridic din pat am sentimentul straniu ca trebuie sa dau pamantul de pe mine, simt cum soarele ma dezgroapa si luna cum ma ingroapa. Mai mult, in fiecare zi cioplesc pe o piatra, numai de mine stiuta cate o litera si ma grabesc, nevoie mare, sa nu-mi ramana numele ne