Cele două republici separatiste – Abhazia şi Osetia de Sud – şi-au proclamat independenţa faţă de Georgia în urma conflictului din Caucaz. Rusia le-a recunoscut pe loc. Ţările occidentale, în frunte cu America, s-au grăbit să condamne gestul Rusiei. Declaraţiile făcute cu acest prilej au ţinut să reafirme – potrivit autorilor lor – principiul integrităţii teritoriale a Georgiei. Luate în sine, aceste precizări sunt de salutat. Experienţa vieţii internaţionale a dovedit cu prisosinţă că principiul integrităţii teritoriale, altfel spus, al nemodificării graniţelor trasate după al doilea război mondial, e unul dintre instrumentele prevenirii unei noi dezordini planetare. Nu întâmplător, acest principiu a fost consfinţit prin documentele Conferinţei de la Helsinki. Din nenorocire, judecate în context, reafirmările principiului sună fals în gura liderilor occidentali. N-a trecut nici un an de când s-a pus chestiunea integrităţii teritoriale a Serbiei. Aprovizionaţi cu arme de către Occident, sprijiniţi ferm de SUA, liderii kosovari au proclamat independenţa provinciei separatiste. Dacă Rusia a condamnat decizia, invocând principiul integrităţii teritoriale, liderii occidentali au salutat-o cu salve de surâsuri şi aplauze, grăbindu-se să recunoască noul stat. Argumentul invocat? Voinţa kosovarilor de a trăi într-o ţară independentă de Serbia. Osetia de Sud s-a separat de Georgia, după destrămarea URSS, în urma unui referendum ţinut în 1994. Argumentul deciziei? Teritoriul e populat în mare de ruşi. Abhazia a devenit republică autonomă în cadrul Georgiei încă din 1930. În 1992, după ce şi-a proclamat independenţa, Georgia a purces la o intervenţie militară. A urmat un război de un an cu mii de morţi şi mii de refugiaţi. Când occidentul a anunţat că nu recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud, unii au ţinut să amintească poziţia net diferită în cazul Kosovo. Caz