Joi, Michael Moore, cunoscut in Romania pentru „Fahrenheit 9/11“ si „Bowling for Columbine“, si-a anuntat lansarea pe internet a urmatorului documentar, „Slacker Uprising“, gratis, mai exact, in chip de cadou pentru ai sai fani. Anuntul vine dupa cateva experimente asemanatoare ale unor muzicieni ca Trent Reznor (Nine Inch Nails), Radiohead si Neil Young.
Insa demersul lui Moore are un sens politic si actualizeaza o dilema interesanta, aplicabila si presei romanesti: cat mai conteaza in ziua de azi impartialitatea jurnalistica? Numele destul de greu de tradus al filmului care va fi disponibil gratis pe internet, incepand cu 23 septembrie, e concludent pentru sensul lansarii-cadou: „slacker“ inseamna in acelasi timp „invartit de razboi“, persoana care evita serviciul militar in vremuri grele, dar si un tanar educat, cinic si lipsit de ambitia si telurile existentiale asociate indeobste „visului american“.
„Slacker Uprising“ este, prin urmare, un fel de „revolta a apaticilor (tineri)“, pe care Moore a incercat sa o starneasca in 2004, la trecutele alegeri prezidentiale din SUA, printr-un turneu in 62 de locuri. Turneul din 2004, care include si aparitii ale unor staruri de rock, asigura insasi substanta filmului din 2008. Lansarea acestuia in pragul urmatoarelor alegeri prezidentiale din SUA, ca si sustinerea declarata pe care Moore a acordat-o democratilor clarifica sensul unui demers de altfel transparent: cel mai popular realizator de documentare din ultimul deceniu si poate singurul superstar al acestui subgen isi foloseste talentul pentru a sustine Partidul Democrat si a cataliza electoratul tanar.
In mod traditional, jurnalismul - activitate caruia ii este subsumata si realizarea de documentare - are ca regula sfanta evitarea parti-pris-urilor politice si de alte tipuri, tratamentul neutru al subiectilor stirii si asa mai depar
