Au muncit o viaţă întreagă ca să aibă ce să pună pe masă, şi-au crescut copiii, apoi nepoţii şi s-au trezit la bătrâneţe, gârboviţi de trecerea anilor, bolnavi şi fără un colţ de pâine pe masă. Aceştia sunt, din păcate, bătrânii noştri. Se sting singuri în cocioabe dărăpănate, neînţeleşi şi neştiuţi de nimeni, aşteptând până în ultima clipă să mai vadă o dată un chip drag.În România rurală, tot mai mulţi bătrâni se sting singuri, abandonaţi de copiii lor. Sărăcia ar fi o explicaţie în familiile care trăiesc din ajutorul social. Traiul de azi pe mâine îi determină pe aceştia să nu mai aibă cu ce să contribuie şi la susţinerea financiară a celui mai în vârstă membru, ba, de multe ori, bătrânul casei este cel care susţine cu pensia sa întreaga familie. În familiile cu venituri medii, bătrânul este şi mai izolat. Întreţinătorii au prea puţin timp ca să se mai ocupe şi de el, fiind ocupaţi cu serviciul şi gospodăria. Asta în cazul în care mai locuiesc cu el. De cele mai multe ori însă, copiii bătrânului au plecat de mult la oraş.

Mamă de primar Maria Negoescu trăieşte de când s-a născut în comuna Botoşeşti Paia. Bătrâna, de 80 de ani, aproape nevăzătoare, locuieşte singură. Soţul i-a murit acum şase ani, iar unicul băiat, fost primar la Botoşeşti, a plecat de mult la Medgidia cu soţia şi copiii. Maria trăieşte din indemnizaţia de handicap, de 213 lei, şi pensia de CAS, de 361 de lei. Însumate, cele două pensii nu reuşesc să-i asigure bătrânei un trai decent. Maria Negoescu trăieşte acum datorită bunăvoinţei unei vecine, Ana Bârsan. Contra sumei de 100 de lei pe lună, vecina îi găteşte în fiecare dimineaţă, o ajută la curăţenie şi la spălatul rufelor şi pleacă după prânz. Pentru alte treburi, cum ar fi tăiatul lemnelor, bătrâna trebuie să plătească pe altcineva. Ca orice persoană cu nevoi speciale, Maria Negoescu nu poate să trăiască fără ajutorul semenilor. Ea