Versiunea fotbalistica a Romaniei (cea imbufnata, aroganta, dar – vai! – indolenta) se suie luni in avionul de Faroe. Printre baieti, pluteste teama ca aterizarea va fi un pic fortata: pista aeroportului din Torshavn este mai scurta si nu accepta orice tip de aeronava. Nimic nou pentru selectionerul Piturca – lui oricum Romania si chiar intreaga lume i se par prea stramte. Si nerecunoscatoare!
„Si dupa EURO 2008, niste derbedei au fost nemultumiti de echipa nationala si au criticat performantele noastre” – Victor Piturca, selectioner, dupa esecul cu Lituania (0-3 la Cluj).
Derbedeii de astazi sunt aurolacii de ieri, va amintiti? Se intampla in aprilie 1999, dupa un 0-0 cu Slovacia pe fostul 23 august: un grup de suporteri, exasperati, au cerut demisia lui Piturca. Unul dintre colaboratorii antrenorului, actualmente oficial in LPF, a raspuns senin: „Si ce daca striga niste aurolaci, trebuie sa ne dam demisia?”
Nu, in niciun caz. Diletantismul cu care s-a pregatit meciul de la Cluj trebuie premiat. In primul rand, trebuie felicitata colaborarea dintre federatie si echipa nationala care a reusit sa aduca lotul la Cluj cu doua zile inaintea meciului si abia atunci sa descopere antrenorul ca umiditatea este mult mai ridicata. Apoi, nu trebuie uitat omul care a adunat datele despre evolutiile stranierilor – el nu a vazut nota primita de Dica dupa meciul Cataniei (cand a fost schimbat in minutul 60). Si selectionerul trebuie premiat pentru ca a fost singurul impresionat de revenirea lui Tamas in fotbalul romanesc, in defensiva lui Dinamo. Si neaparat nu trebuie uitat gestul extraordinar al antrenorului de a-l pastra pe Tamas titular, chiar daca in dimineata aceleiasi zile aruncase injuraturi spre jurnalistii care il spionau prin Gradina Botanica.
Cineva paria in ziua partidei cu Lituania ca Piturca nu va tolera iesirea derbedeilo
