Beată, o asistentă maternală („mamă de împrumut“) din Bistriţa a ucis un copil de 4 ani şi 7 luni, prin asfixiere, forţându-l să înghită alimente.
Revolta a fost totală când la autopsie s-a constatat că bietul copil - un înger fără aripi - fusese maltratat îngrozitor: lovit în cap, zgâriat cu unghiile, ars cu ţigara, iar lobul urechii, penisul şi scrotul tăiate cu o foarfecă! O ţară întreagă a resimţit şocul emoţional şi imediat s-a plecat în căutarea vinovaţilor. Un prunc lipsit de apărare murise în chinuri groaznice...
Evident, primii arătaţi cu degetul şi cărora li s-a cerut capul au fost asistenţii sociali. Ce-au făcut, ce-au păzit? Furia a înnegurat minţile. Şi eu m-am lăsat dus de val, acuzându-i pe asistenţi, poate dintr-un automatism comod de abordare. Cine putea fi vinovat dacă nu ăia care-o freacă pe banii statului? În nici două zile s-a vorbit de cătuşe, puşcărie, uciderea cu pietre a asistenţilor.
Acum, la rece, cazul capătă alte valenţe. Numărul maxim de copii monitorizaţi de un asistent social este de 25 şi 30. La Bistriţa, situaţia era dramatică. Concret, în cazul asistenţilor sociali de la Bistriţa-Năsăud (4 la număr!), şefului serviciului îi reveneau 60 de persoane, celui de-al doilea asistent social 116, iar al treilea era responsabil de caz pentru 147 de copii. Enorm!!! Făt-Frumos, Speedy Gonzales să fii şi nu reuşeşti să ai grijă de toţi, chiar dacă nu ai închide ochii câteva luni.
Deja condamnaţi şi damnaţi, asistenţii sociali au fost loviţi şi de cea care ar fi trebuit să-i sprijine: Mariela Neagu, secretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Fostă profesoară de geografie, pentru că asta-i este profesia, a învăţat bine lecţia populisto-politiciană. Neîntrecută în gargară, Neagu a aruncat vina pe cei deja condamnaţi. Vină e puţin spus, aceasta cerând aproape
