Problema esentiala a Romaniei e neschimbata: convergenta negativa. Mai simplu: acordul unei majoritati politice nedeclarate care refuza sa schimbe raporturile de baza in economie si in justitie. Acest acord e echivalentul unei Constitutii neamendabile, cu un singur articol: evitarea modernizarii. Modernizarea e incompatibila cu interesul masei politice romanesti, care poate domina doar intr-un univers premodern, de trafic nesupravegheat si de privilegii feudale. Modernizarea presupune, dimpotriva, eliminarea cutumelor si deschiderea spre o societate „inteligenta“ care isi rezolva singura problemele. Masa politica stie bine ca risca sa fie sfartecata de paletele acestui motor si se tine departe de orice pretext sau precedent. Iar aceasta angoasa politica explica tot.
Impasul permanent devine explicabil, odata ce observam ca refuzul de modernizare se afla in grafic, pana la aparitia presedintelui Traian Basescu. Fenomenul Basescu nu e nimic altceva decat prima incercare de reasezare a lumii romanesti, prima reevaluare a obisnuintelor sacre ale lumii noastre premoderne. Contrareactia a strans, in regim conspirativ-nocturn, toate grupurile care pozeaza, peste zi, in partide. Nevoit sa iasa la bataie, parlamentarismul s-a dovedit o varianta actualizata a vechiului monopol comunist, o bursa de negociat fraude si feude, un congres perpetuu al elitei dominante.
Nimeni nu a reusit sa se sustraga. Nici macar PD-L, care a inceput sa piarda legatura cu viziunea Basescu, a rumegat resentimentar absenta de la guvernare si a capotat intr-o intelegere stupida cu PRM. PD-L e la un pas de normalizare prin dizolvare in masa politica romaneasca. Daca va fi asa, consecintele vor fi incalculabile. Bilantul masei politice in care PD-L s-ar putea dispersa e catastrofal. Romania a adunat numai negatii si debilitati. Majoritatea politica a distrus in mai putin de 20 de
