Demagog, demagogic, demagogie. Aceasta este, poate, cea mai uzitata familie de cuvinte din vocabularul limbii romane, de catre clasa politica. Frecventa cu care majoritatea covarsitoare a politicienilor apeleaza la acesti trei termeni creste spectaculos o data cu apropierea de campaniile (pre)electorale, "inselarea opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicata de cineva pentru a-si crea popularitate" atingand apogeul in timpul scrutinelor electorale. Diferenta este ca promisiunile unora au sanse mai mari de a fi ancorate in realitate decat ale altora, ca acuzele unora vizavi de mai vechi promisiuni neonorate ale rivalilor politici sunt mai justificate decat ale altora ori ca unii chiar nu sunt in postura de-si permite sa arunce piatra.
Sambata, intr-o vizita la Timisoara, a ministrului Transporturilor, Ludovic Orban - vizita avand ca tema oficiala starea unor sosele care, de ani de zile, au fost subiecte de presa, au starnit indignarea opiniei publice, au facut subiectul unor declaratii din partea autoritatilor in a caror gestiune se afla, dar au ramas la acelasi stadiu - am avut parte de o noua demonstratie de demagogie. Dar, cum ne apropiem galopant de alegerile parlamentare, cel care a venit sa verifice situatia din teren, facand apoi asteptatele declaratii-promisiune cu final previzibil, domnul Orban, a fost pus in umbra de un alt om politic, domnul Ilie Sarbu, care, in noiembrie, va intra in cursa electorala din partea fostului partid de guvernamant.
Dupa o scapare de genul "lucrarea va fi terminata cel tarziu in octombrie 2009" - referindu-se la soseaua de centura a Timisoarei, despre care se vorbeste de un numar de ani carora le-am pierdut sirul-, domnul Orban (amintindu-si, probabil, de o regula a decalogului P.R.-ului politic, care-i cere nu neaparat sa evite adevarul, ci macar sa o faca la modul credibil),
