Sunt oameni cu visuri marunte care, din prostie sau din nepasare, ajung sa numere gratiile reci ale unei ferestre, prin care si lumina cade zebrat. Petre Cretoiu a crezut ca face afacerea vietii lui si se va imbogati rapid, onorand o comanda de furt de tablouri unor italieni. A ajuns, insa, sa ucida. Din prostie, spune el. In detentie nu remuscarile il framanta, ci gandul la o ferma cu oite si magarusi... "Am zis ca topesc tot. Si mobila de pe perete, daca vor!"
Cand te afli in spatele gratiilor de ani grei, incepi sa uiti de ce te afli acolo, iar tot ce are legatura cu fapta devine o nota anexata la dosar. Cretoiu Petre nu se mai intreaba cum a ajuns la puscarie, mai are doar un an de ispasit dintr-o pedeapsa de 20 de ani inchisoare. Avea familie, era casatorit, avea gospodarie. "Copii n-am avut, ca am asteptat sa creasca nevasta. Era foarte tanara...", explica detinutul.
Acum are in spate 13 ani de inchisoare, pentru uciderea unei femei. Isi aminteste ca totul a inceput intr-un birt de tara. "Stateam la o masa cu tovarasul meu, cand i-am auzit pe niste italieni de la masa alaturata ca vorbeau de niste tablouri. Erau ale unei femei din Galati, care nu vroia sa le vanda, iar ei se gandeau cum sa puna mana pe ele. Atunci, nu m-a lasat Satana sa tac si le-am spus ca, daca ei, cu jipanele lor, nu-s in stare s-o faca, las' pe mine!". Italienii au fost incantati de idee si, sustine Cretoiu, i-ar fi oferit 60.000 de marci pentru "afacere", dandu-i un avans de 2.000 de marci. "Cand am vazut banii, am zis ca nu fur doar tablourile, topesc tot. Si mobila de pe perete, daca vor". A aflat ulterior ca suma pe care o primise era mica raportata la valoarea tablourilor, 1.800.000 de dolari. Asa ca, dupa ce italienii i-au notat adresa femeii de la care trebuia sa fure tablourile, pe un pachet de tigari Carpati, a plecat acasa si a inceput sa se pregateasca de plecar
