Animati in actiunile lor de opinia ca la baza oricarui gest se cuvine sa stea o filosofie mai inalta si convinsi ca orice tropaiala de-a lor devine balet in toata legea, dragii nostri politicieni au decis ca, dincolo de amorurile lor doctrinare, exista un cod de conduita comun tuturor celor din tagma lor. Desigur, el este incropit din rupturi de ici si de colo, adunate de-a valma intr-o mapa lucioasa de slin, iar la mare pret, fluturata ca un drapel glorios, se afla asa-zisa abordare "pragmatica" a realitatii.

Vezi Doamne, si Tanda, si Manda i-au citit pe Peirce, pe Dewey si, in general, multa filosofie americana de gen, fiind de-acum gata sa observe Romania, in evolutiile ei, prin fanta procurata de asemenea lecturi severe, dar fertile. Altii, inca si mai destepti, numesc aceeasi privire crucisa asupra fenomenului ce se dezvolta in mod complex sub ochii lor – si, din pacate, cu aporturile lor – "Realpolitik". Asa a zis Bismarck, cancelarul de fier al Germaniei de odinioara, asa spun si ei acum, intelegand prin asta nu importa ce, dupa caz, dar avand aerul ca o confunda cu o politica aplicata ca o manusa realitatii, fara fantezii nebuloase si fara salturi in gol, peste cal.

Desigur, daca ar exista, bunul-simt le-ar putea atrage atentia ca putin respect fata de alegator si o dara, oricat de mica, de etica i-ar obliga la un alt tip de realism decat cel pe care il proclama. Pentru ca nu e totuna sa alergi dintr-un partid in altul, din randurile tropaitorilor Securitatii in cele ale luptatorilor pentru democratie, din bratele tarului moscovit intr-ale imparatului american, din imbratisarea stangii inspre cea a dreptei (sau a mai stiu eu cui) ca sa dovedesti adaptare pragmatica si realism politic fata de schimbarile rapide de pe scena politica. In aceasta arta a tranzactiilor si pertractarilor care este jocul politicienilor, se pot face multis