Reporter: Cum v-aţi simţit în această seară, aici pe Valea Gurghiului?

Nicolae Voiculeţ: Mă simt acasă, de fiecare dată când ajung în ţara mea şi mai ales într-o zonă atât de minunată, bogată în spirit, în iubire mă simt minunat.

Rep.: Aţi renunţat la Cerbul de Aur pentru a veni aici. De ce?

N.V: Am renunţat la un recital acolo, am simţit că este mult mai indicat să vin aici aproape de dumneavoastră. Am să mă întorc aici cu concerte, mulţumesc lui Marius Ichim că m-a invitat şi am să vin de fiecare dată când este nevoie de mine, de fiecare dată când aveţi nevoie de sunet românesc, pur, sincer, din inimă, sunetul meu care este de fapt altarul muzicii mele, un sunet divin care este al meu este şi al dumneavoastră, este sunetul românilor. Am un proiect cu o trupă din oraşul dumneavoastră, care sunt geniali, nişte muziceni extraordinari.

Rep.: Când aţi descoperit naiul?

N.V: L-am descoperit în mine. Am început să studiez muzica de mult, aveam patru ani. Naiul este un instrument pe care nu-l descoperi prea uşor, de abia atunci când începi să-l descoperi găseşti ceva mai nou la el, în tehnica lui, în sensibilitatea lui, în sunetul lui, în abordările lui, în repertorii diverse.

Rep.: Cum vă simţiţi ca fost elev al Maestrului Gheorghe Zamfir şi care este în momentul de faţă relaţia dintre voi?

N.V: Relaţia este bună, este de respect, este de prietenie. Nu mă simt într-un anumit fel ca şi elev al lui, deşi nu am studiat foarte mult cu el am stat în schimb foarte mult lângă el, am cântat cu el, l-am însoţit în călătorii şi în pelegrinări prin lume. Este maestrul meu, va fi maestrul meu şi am să-i dedic multă muzică şi multă dragoste.

Rep.: Dumneavoastră vă consideraţi un maestru al naiului?

N.V: Nu cred că un artist, un muzician se poate considera sau autointitula singur maestru. Nu consider că sunt un maestru, nu pentru că