Actuala generaţie nu are educaţia necesară pentru universităţile fotbalistice Acum câţiva ani, o discuţie cu fostul mare fotbalist Gică Popescu avea să-mi releve, mie şi colegilor

Actuala generaţie nu are educaţia necesară pentru universităţile fotbalistice

Acum câţiva ani, o discuţie cu fostul mare fotbalist Gică Popescu avea să-mi releve, mie şi colegilor care fuseseră de faţă, un adevăr subtil legat de fotbalul mare.

Gică Popescu îşi amintea diverse episoade din cariera sa, petrecute ba la Barcelona, ba la Eindhoven, ba la londonezii de la Totenham. Toate priveau diferenţele de abordare a fenomenului fotbal în culturi diferite.

Într-un fel se raportau la fotbal catalanii crescuţi în spectacolul de culori specific Mediteranei. Altfel priveau jocul olandezii pragmatici, industriaşi şi bancheri educaţi în spiritul eticii protestante. Şi, bineînţeles, alta era mentalitatea în Insulă, acolo unde fotbalul nu are vârstă, ci doar istorie şi perenitate.

Toate aceste diferenţe erau înţelese şi redate de Gică Popescu, într-una dintre cele mai frumoase discuţii despre fotbal la care am luat parte vreodată. Am înţeles atunci că marile cluburi de fotbal ale Europei sunt adevărate universităţi de prestigiu pentru tinerii care le calcă pragul - şi care pot înţelege ce se petrece acolo.

Mi-am amintit de acea discuţie văzând ce s-a petrecut înainte, în timpul şi după meciul România-Lituania de la Cluj. Un meci pierdut de o mână de puşti nătângi, înfumuraţi şi gălăgioşi, ca toţi puştii de azi lipsiţi de educaţie, de şcoală şi de calificare, ce umplu străzile şi cartierele.

Fotbalul înalt nu înseamnă doar nişte băieţi care ştiu cu mingea. Marii conducători şi antrenori fac selecţia nu numai pe calităţi fizice şi tehnice, ci mai ales umane. Iar adevărul este că actuala generaţie de fotbalişti - spre deosebire de precedenta -