- Cultural - nr. 175 / 9 Septembrie, 2008 Istorie literara GEORGE CALINESCU SI POLEMICA Ferestre EPISTOLA INTAI DE LA PRIETENI Prietenilor mei le-au albit barbile, ziua nu le e sora cu noaptea, rad si plang pe umerii verii, spovedesc nasterea si moartea. Prietenilor mei le-au plecat anii _ corabii pe mari fara nume _ aritmetica lor trece in biblii, scaderile urca in sume. Prietenii mei pun chirie pe toamne si nu mai dau vama la doamne! Kiev, 23 august 2008 SCARA LA RAI Am devenit, din intamplare inger, dar nu am loc pentru aripi, iar tu nu vezi in ce loc sanger, de unde e cuvantul care-l tipi. Am devenit, din intamplare, seara _ si-n somnul meu iti cauti scara. Kiev, 23 august 2008 NICOLAE BACIUT Calinescu isi deplaseaza spiritul polemic din articolul critic substantial si doct in rubrica permanenta (incepand cu nr. 25 din 18 iunie), nefericit si impropriu numita Prostologhicon. Volumul de nuvele Biserica neagra, a prea tanarului director al publicatiei saptamanale "Universul literar", este ironizata de G. Calinescu frecvent in paginile "Jurnalului literar", atat in coloanele Prostologhiconului, cat si in seria de caricaturi intitulata Aventurile profesorului Cimbrus. Sinceritatea, spiritul critic, tempe ramentul polemic " considera Calinescu " nu au nimic comun cu ura, cu razbunarea: "in Romania literara nr. 36 se comite un neadevar spunandu-se ca Jurnalul literar satisface ranchiunurile personale ale directorului. Acesta nu are ranchiunuri si-si da cuvantul de onoare ca niciodata ura nu l-a impins sa scrie. Dar, fiindca este om, a fost tentat uneori sa spuna adevarul, pe care putea sa-l ascunda cum fac atatia din amabilitate. Malitia nu e ranchiuna." DIANA NITULESCU G. Calinescu a considerat polemica ca o concluzie a teoriilor naturii sale. Numeroase articole referitoare la scriitorii contemporani au nerv polemic. In "