Economia in declin a reusit sa inlocuiasca razboiul din Irak ca tema principala in campania electorala pentru alegerile prezidentiale din SUA. In parte, aceasta evolutie se datoreaza faptului ca americanii au ajuns sa creada ca s-a intors foaia in Irak. Aparent, numarul mai mare de militari americani desfasurati in teatrul de operatiuni conform strategiei "surge" i-a intimidat pe insurgenti, reducand violentele. Implicatiile sunt clare: un spectacol de putere salveaza situatia.
Dar tocmai acest tip de argumentatie macho a fost cel care a implicat America in conflictul din Irak. Razboiul era menit sa demonstreze forta strategica a puterii militare. In schimb, situatia din teren i-a aratat mai curand limitele. Mai mult, razboiul a subminat adevarata sursa a puterii americane – autoritatea morala.
Evenimentele recente au sporit riscurile pe care le comporta abordarea practicata de Administratia Bush. A fost intotdeauna evident ca momentul plecarii americanilor din Irak s-ar putea foarte bine sa nu fie ales de ei – asta daca nu cumva au de gand sa incalce inca o data dreptul international. Irakul solicita acum ca trupele operative americane sa paraseasca tara in termen de 12 luni, urmand ca pana in 2011 toti militarii SUA sa fie retrasi.
Desigur, diminuarea violentelor e un lucru binevenit, iar desfasurarea intaririlor americane poate ca a jucat un rol important. Pe de alta parte, daca intensitatea violentei din Irak ar fi constatata in oricare alta tara, ar ajunge imediat pe prima pagina a ziarelor; numai in ceea ce priveste Irakul ne-am abrutizat intr-atat incat sa consideram ca, daca au fost omorati doar 25 de civili, am avut parte de o zi buna.
Totusi, meritele strategiei "surge" nu sunt prea clare. Probabil ca alti factori au fost mult mai importanti, inclusiv platile in conturile insurgentilor suniti, pentru ca acestia sa lup
