La 1 ianuarie 2007, in momentul aderarii, starea Justitiei din Romania era departe de a satisface standardele europene in materie de independenta, iar combaterea coruptiei la nivel inalt reprezenta doar o promisiune. Pentru a sprijini Bucurestiul sa recupereze decalajele, Bruxelles-ul a elaborat un asa-numit "mecanism de cooperare si verificare" ce includea patru "obiective specifice" (benchmark): reforma sistemului judiciar, instituirea unei agentii de integritate, combaterea coruptiei la nivel inalt si combaterea coruptiei in administratia locala. Comisia Europeana se angaja sa monitorizeze progresele realizate si sa elaboreze rapoarte periodice, sa recomande sprijin financiar sau eventuale sanctiuni mergand de la suspendarea fondurilor europene pana la activarea clauzei de salvgardare, care presupune ca deciziile instantelor din Romania nu ar mai fi recunoscute in UE.
In raportul publicat pe 23 iulie, la capitolul care priveste obiectivul al treilea, Comisia apreciaza ca Parlamentul Romaniei nu pare sa fie "suficient de constient" de problema coruptiei la nivel inalt. Dupa ce aminteste decizia Curtii Constitutionale in cazul Nastase (prin care li
s-au acordat fostilor ministri privilegiile celor aflati in functie), faptul ca aceeasi Curte a hotarat ca cercetarea ministrilor parlamentari sa fie avizata si de Parlament sau ca Guvernul le-a interzis, prin ordonanta de urgenta, autoritatilor fiscale sa elaboreze rapoarte tehnice la cererea procurorilor, Comisia conchide ca, de fiecare data, sentintele Curtii Constitutionale ori amendamentele legislative nu au facut decat sa restrictioneze actiunile Departamentului National Anticoruptie sau sa mareasca numarul de conditii ce trebuie satisfacute inainte de inceperea urmaririi penale.
Toate aceste amendamente impiedica anchetarea cazurilor de coruptie la nivel inalt si obstructioneaza c
