Joi, 4 septembrie, membrii sectiei de procurori a CSM au respins propunerea ministrului Justitiei privind numirea Monicai Serbanescu in functia de pocuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA). Cinstit vorbind, putini se asteptau ca pro­curorul general Laura Codruta Kövesi sa-l umileasca pe ministrul Justitiei, Ca­ta­lin Predoiu, determinand respingerea can­di­datei acestuia la functia de procuror-sef al DNA. Cu o luna in urma, doamna Kö­vesi declarase ca institutia nu trebuie sa depinda de o persoana - ceea ce in­­sem­na de fapt ca nu va milita pentru men­ti­nerea lui Daniel Morar. Probabil ca, la vre­mea aceea, inca mai astepta ca ministrul s-o consulte in privinta succesorului, care urma de altfel sa-i fie subordonat direct. Se poate asadar ca orgoliul sa fi contat in se­veritatea - corecta de altfel - cu care Lau­ra Codruta Kövesi a examinat-o pe can­didata Serbanescu la CSM, cum este posibil sa fi perceput ca pe o insulta pro­pu­nerea unui procuror pe care ea insasi l-a dat afara in 2006. Indiferent care au fost elementele ho­ta­ratoare, prestatia procurorului general la CSM a fost binevenita, pentru ca a mar­cat o bresa in consensul pe cale sa se con­stituie in privinta unei restauratii in jus­titie. Lipsurile candidatei Monica Serba­nes­cu erau reale: nu a realizat in viata ei un rechizitoriu si, cand a fost numita pe un post ceva mai solicitant decat caratul ser­vietelor sefilor si ordonarea dosarelor, s-a plans ca are probleme de sanatate. Pres­tatia ei a fost atat de slaba incat sec­tia de procurori a CSM nu si-a putut per­mi­te s-o valideze. A contat poate si pre­ca­ri­tatea proiectului de management, care, dupa unele surse, ar fi continut 5 pagini de citate din legi si 8 pagini de gene­ra­li­tati. Exista in sfarsit o limita dincolo de care nici macar magistratii condusi de Li­dia Barbulescu nu pot trece. Vom consemna asadar o bila alba pen­tru pro