Inainte sa-i fie adaugata porecla Hilton, termopane si doua zerouri la preturile deja mari, Athenee Palace a fost locul unde, cand si cand, a mancat raci si a baut sampanie literatura noastra interbelica si unde, pe vremea lui Ceausescu, mai multe generatii de ospatari, curve si maiori de la Militia Economica au facut avere. Un loc infipt adanc in istoria, cultura, economia si moravurile Capitalei, care a incaput, prin sforile trase de George Copos, pe mainile altor hoti. Sa dam exemple. Iti suna telefonul. Auzi o voce de dama, care a ratat bacalaureatul din cauza pronuntiei:
– Sunteti domnul Busu?
– Daca aveti nevoie pentru Meteo, n-ati nimerit bine. Daca insa doar mi-ati stalcit numele, da, eu sunt.
– A, scuze, asa l-am primit de la piar. Ei au grija de clienti. Ati fost ales sa faceti parte din Diamond Club Athenee Palace Hilton…
Si fireste ca n-o mai lasi sa continue, fiindca e tarziu si ea mai are de dat trei mii opt sute cinzeci de telefoane unor nume greu de pronuntat. Dar peste o luna revine, peste inca doua saptamani la fel, si tot asa, la capatul a sase luni, ti se face mila si te hotarasti sa o asculti. Athenee Palace Hilton vrea sa-ti dea niste camere gratuite, niste reduceri la cina sau la pranzul cu sase cifre din restaurantele hotelului. Gratuite, adica sa platesti inainte. Dai banii gramada la inceput, apoi, dupa ce uiti ca i-ai dat, totul ti se pare mai ieftin, aproape gratuit.
Te gandesti ca poate fata isi pierde serviciul si zici: fie! Platesti o taxa pe atacul telefonic si vreme de un an esti lasat in pace. Numai ca exact dupa un an telefonul suna iar: membership-ul trebuie innoit. Vaucherele de care nu te-ai atins ti se reporteaza. Ai acum, daca platesti iar, de doua ori mai multe camere gratis si de doua ori mai multe gustari la jumatate de pret marit. Si hartuiala isi urmeaza cursul pana cand, epuizat
