TOATE PÎNZELE SUS... ● Drum bun, maestre!

Ce rămîne în urma unui om care, pe pămînt, s-a jucat cu Arta... Dincolo de regrete şi lacrimi, rămîn aplauzele şi amintirile celor care s-au bucurat de harul lui, dar şi ale celor care au fost împreună cu el, în munca sa: colegii.

TOATE PÎNZELE SUS... ● Drum bun, maestre!

Ce rămîne în urma unui om care, pe pămînt, s-a jucat cu Arta... Dincolo de regrete şi lacrimi, rămîn aplauzele şi amintirile celor care s-au bucurat de harul lui, dar şi ale celor care au fost împreună cu el, în munca sa: colegii.

Despre Ilarion Ciobanu, fără excepţie, colegii săi au vorbit cu sufletul. Cu toţii l-au declarat "actorul-simbol al Dreptăţii şi Bunului-Simţ", cu toţii l-au iubit, l-au apreciat, cu toţii îi vor duce dorul... Ilarie, cum l-a alintat Oana Pellea, a plecat dintre noi într-o mare discreţie şi poate că deja a ajuns pe la Amza, Ovidiu (Iuliu Moldovan), pe la nenea Colea Răutu... Poate s-au adunat ei, acolo, la o cană cu vin şi o sumedenie de poveşti. Despre cum era Ilarie pe platoul de filmare, ne-au istorisit cei cu care a împărţit frumuseţea acestei arte, artă pe care el o avea în sînge, pentru că Dumnezeu i-a dăruit talentul. Ilarie era bun, cinstit, punctual, civilizat, ascultător... Ilarie era cîte ceva din toate. "Îmi pare sincer rău că a plecat dintre noi un camarad excepţional, de o reală cinste profesională şi umană", ne-a spus Ion Besoiu, alături de care Ilarion Ciobanu a jucat în "Setea", producţie regizată de Mircea Drăgan, şi în "Toate pînzele sus", regia Mircea Mureşan.

Ca un paradox, Ilarion Ciobanu a debutat în cinematografie tîrziu – pe cînd avea 30 de ani – şi a ales să se retragă devreme. A căutat, cu eleganţă, să stea deoparte, să privească din umbră, nu însă fără tristeţe, la ce a mai rămas din arta filmului. La cum kitsch-ul a subjugat talentul, la cum pasi