Si ce daca au trecut doi ani de cand Inalt Preasfintitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a scapat porumbelul si a spus ce avea pe suflet si il rodea: "Am avut un angajament". Cu Securitatea Statului, desigur. Asa cum spuneam, au trecut doi ani. Si vor mai trece multi si nu se va intampla nimic. Probabil, inaltul prelat, vladica, asa cum este numit de popor, a avut ceva remuscari, atunci, la finele lui august 2006. Dar nu ca a turnat la Securitate. Nuuuu. Ci pentru ca a spus vorbele de duh. In rest, niciun fel de problema. Cainii latra, ursul merge. Iar Teodosie nu are niciun gand sa se retraga din viata publica. "Nici nu am de ce", ar spune arhiepiscopul. Pentru ca el, Petrescu Macedon, fiul lui Procopie si al Elisabetei, nascut la 12 decembrie 1955, in localitatea Vatra Dornei, judetul Suceava, s-a angajat sa nu divulge fata de nimeni ca a fost de acord cu organele de Securitate privind colaborarea in problemele de interes major ale statului nostru. Vedeti? Nu-i asa ca trebuie sa-l aprobam? Si sa-l cainam? Si sa-i supunem oprobriului pe cei care il dau pe la presa din cand in cand? Si care-si aduc aminte de netrebniciile unora, pe care noi, azi, dar nu numai azi, ci dintotdeauna, i-am numit cozi de topor? Cu toate astea, despre Teodosie nu poate spune nimeni ca era necopt la minte in 29 septembrie 1987, la data semnarii documentului de aderare la principiile cele sanatoase ale Securitatii. Avea totusi 32 de ani. Si era asistent universitar la Institutul Teologic din Bucuresti. Dar nu pot nici sa nu-mi amintesc ca acum doi ani, din dosarul care contine cinci file, vladica, pentru ca inaltul prelat sau inalt preasfintitul imi este din ce in ce mai greu sa-i zic, a prezentat opiniei publice doar pagina 4. Probabil, cea care i-a convenit. Celelalte nu au fost aratate. Fiind posibil ca secretul lor sa fie dus in mormant. Si pentru ca amintirile ma napadesc, nu