Toată lumea îi zice “mama Filica”. Şi tot muntele o cunoaşte pentru ştiinţa ei de a face din plante “pomăduri” şi tincturi tămăduitoare. Nu-s ierburi prin Munţii Buzăului să nu le ştie secretul. Le combină după regulile unei “alchimii” tradiţionale, înmulţindu-le puterea de a lecui bolile oamenilor.
Toată lumea îi zice “mama Filica”. Şi tot muntele o cunoaşte pentru ştiinţa ei de a face din plante “pomăduri” şi tincturi tămăduitoare. Nu-s ierburi prin Munţii Buzăului să nu le ştie secretul. Le combină după regulile unei “alchimii” tradiţionale, înmulţindu-le puterea de a lecui bolile oamenilor.
“Pedicuţa de munte” – începe a ne împărtăşi din ştiinţa ei mama Filica – “… seamănă cu o crenguţă de brad, da-i iarbă tîrîtoare. E bună pentru ciroză hepatică. Şi tot din ea se face o pernă pentru luxaţii. Strîngi planta şi-o pui într-o faţă de in, într-un săculeţ, şi o aşezi pe locul unde te doare”. Mai aflăm că tot planta asta e leac pentru… nelecuiţii de fumat. Le faci un ceai, într-o doză anume, şi le dai să bea, şi-atunci “ţigarea” le va face rău şi nu vor mai trage “fumuri” din ea.
Povestea cimbrişorului
“Cimbrişorul de cîmp… are leacuri mari!” Creşte “în tufe mărunte”, are o inflorescenţă mov-purpurie şi-un parfum puternic, uşor mentolat. “În luna lu’ mai se culege şi se face din ea sirop de tuse. La un borcan de trei kilograme de plantă se pune un kilogram de zahăr. Apoi se umezeşte cu puţină apă. Pun borcanul la soare trei săptămîni, pînă se topeşte zahărul. Apoi scurg bine şi pun siropul într-un vas pe marginea plitei – nu pe foc, ci pe marginea plitei fierbinţi – şi-l ţin acolo două-trei ore. Nu trebuie să pîrpălească, doar să scadă. Rămîne cam vreo jumătate de litru de sirop, pe care îl pun în sticluţe colorate, să nu bată lumina direct în el. E bun siropul pentru dureri de gît sau de piept”.
Şi puterea de a vindeca a cimbrişo
