A trait baba Leanta s-o vada si pe asta. Un film la care te uiti ca tot omu', din fotoliul de la cinema, cu mainile ocupate cu popcornul, cola si telefonul, dar la care tre' sa ai grija sa nu te ranesti. Caci ce se intampla pe ecran te atinge sau, ma rog, se face ca te atinge si pe tine.
5574 de bucuresteni au invadat mall-ul din Militari, Plaza, weekendul trecut. Sistemul de proiectie Real 3D este, pardon de expresie, implementat doar acolo, asa ca pana in 2010, cand apare IMAX-ul si la noi in targ, e pacat sa nu profitam.
"Calatorie spre centrul Pamantului", al carui producator executiv este Brendan Fraser, este un film de aventuri foarte reusit. Sunt rai cei care spun ca fara Real 3D ar fi complet obscur. Dar este facut in asa fel incat sa savurezi cat mai mult si cat mai intens binefacerile sistemului.
Se joaca pustiul din film cu un yo-yo? Te feresti sa nu te pocneasca in ochi. Vin pasarele alea albastru-stravezii si falfaie aproape de figura ta? Te mananca degetele sa nu incerci sa vezi daca-s vii.
Ce mai, distractia isi merita banii, si o ora jumate, cat tine filmul, ti se pare prea putin pentru cat ai mai fi putut duce.
Si sa te tii chicoteli, comentarii, figuri ferite din calea salivei dinozaurului, ameteli cand treci o data cu eroul peste rocile magnetice, exclamatii oprite-n gat cand ajungi pe malul oceanului din mijlocul Pamantului si toate chestiile alea de acolo - ciupercile uriase, norii, culorile, animalele preistorice - par foarte reale.
Bine, noi stim ca nu sunt, dar pentru unii crescuti cu "Razbunarea lui Jedi" pe video la Casa de Cultura, inainte de 89, cu un ecran unde abia il deosebeai pe Han de Luke, saltul e de nenumarati ani-lumina.
Acesti ochelari - fara de care ce e pe ecran n-are niciun farmec si nici claritate - suprapun cele doua imagini obtinute din filmare
