Cîteva rînduri pentru un domn care m-a enervat foarte tare aseară la TVR. Bine, am fost unul dintre puţinii fraieri care s-a uitat. Mă iau după audienţe cînd spun asta. Aşadar, iese Băsescu şi mă face cu ou şi cu oţet că eu ascult ce-mi zice Vîntu şi scriu în consecinţă ce-mi dictează acelaşi domn (am luat-o eu extrem de personal, nu a dat numele cuiva, cu atît mai puţin pe+al pîrlitului de mine, normal). Aşadar, practic mi-a zis că scriu pe bani ce-mi dictează patronul.

1. m-am simţit jignit pentru că asta a spus-o un om despre care s-au scris rînduri de apreciere în ziarul ăsta, inclusiv de către subsemnatul

2. m-am simţit jignit pentru că şi atunci cînd l-am criticat pe acelaşi om, am făcut-o cu bună-credinţă. Nu i-am zis “Băsescule!”.

3. reacţia lui Băsescu a semănat cumva cu aceea a bărbaţilor care îşi lovesc soţia după ce au înşelat-o. Acelaşi lucru poate păţi un om politicos care te întreabă civilizat de ce faci tîmpenii şi primeşte o flegmă în faţă. Acelaşi lucru încep să-l simtă mulţi oameni care l-au votat pe Băsescu acum patru ani cu entuziasm.

4. nişte oameni de onoare au nuanţele la ei tot timpul. Sau măcar ironia. Sau măcar scuzele, după ce o comit.

5. Nişte cititori de presă adevăraţi nu pot compara Antena+Jurnalul, unde se aude o singura voce la unison, cu situaţia jurnaliştilor de la Realitatea+Cotidianul, unde se aud, totuşi, atîtea voci diferite.

6. Megalomania se manifestă atunci cînd nu-ţi mai ajunge tonul politicos, vrei umilinţă. Iar unii jurnalişti o fac – scriu agenda preşedintelui înainte cu o zi să iasă acesta şi să-şi spună noile teorii. Ăla nu e jurnalism. Şi dacă Băsescu ar fi Dumnezeu, e o chestie de onoare să nu-l pupi în fund. E dizgraţios.

7. Mi se face silă cînd sînt judecat cu lopata. Asta după ce mă chinui de atîta timp să nu spun fraza aia idioată “toţi politicienii sînt proşti” şi să mă to