Contribuabilul american ajunge să plătească miliarde pentru a ţine în viaţă un segment vital al pieţelor financiare. Duminica trecută, guvernul federal american a pus la cale cea mai mare naţionalizare a tuturor timpurilor. Episodul în sine este, între altele, o pildă despre efectul intenţiilor bune care scapă de sub control. Sunt însă puţine şanse ca această pildă să fie ascultată. Motivul pentru care Washingtonul a decis să injecteze 200 de miliarde de dolari în Fred

Contribuabilul american ajunge să plătească miliarde pentru a ţine în viaţă un segment vital al pieţelor financiare.

Duminica trecută, guvernul federal american a pus la cale cea mai mare naţionalizare a tuturor timpurilor. Episodul în sine este, între altele, o pildă despre efectul intenţiilor bune care scapă de sub control. Sunt însă puţine şanse ca această pildă să fie ascultată.

Motivul pentru care Washingtonul a decis să injecteze 200 de miliarde de dolari în Freddie Mac şi Fannie Mae este simplu. Cele două organizaţii răspund, direct sau indirect, pentru împrumuturi ipotecare în valoare de peste cinci mii de miliarde de dolari. Se pare însă că rezervele lor de capital nu acoperă o suficientă proporţie a acestor obligaţii. Acest lucru poate duce, în cele din urmă, la nimic mai puţin decåt paralizarea pieţei imobiliare americane. Ministrul de finanţe american, ca fost şef al Goldman Sachs, ştie prea bine consecinţele unui astfel de şoc: echivalentul cåtorva bombe atomice. Astfel, contribuabilul american ajunge să plătească miliarde pentru a ţine în viaţă un segment vital al pieţelor financiare.

Mecanismul prin care întreaga piaţă imobiliară americană a ajuns să depindă de două companii este simplu: Fannie şi Freddie, cum li se spune, au fost create cu misiunea nobilă de a le facilita cåt mai multor americani accesul la credite cu costuri rezonabile, cu care să-şi poată cu