PIB-ul de 9,3%, inregistrat de Romania in trimestrul al doilea din acest an, e deplans parca mai tare decat experimentul de la Geneva, in jurul caruia s-au adunat Casandrele si sustin ca 10 septembrie 2008 ar putea fi ultima zi a planetei Pamant. Cam in aceeasi nota se toarna gaz si peste focul incins in jurul cresterii economice a tarii noastre, care chipurile ar fi urcat atat de sus incat, de la inaltimea atinsa, n-ar mai avea decat o cale: aterizarea dura. "Hard landing": iata sintagma rostita pe toate undele de prezicatorii dezastrului.
Poate ca prezicerile atat de insistente cu privire la caderea economica a tarii noastre, in al caror cor s-au prins - cu voci mai puternice ori mai slabe - si marile agentii internationale de evaluare financiara, n-ar trebui sa ne preocupe prea mult. E o vorba: adevaratul judecator e timpul. Dar amintirea intamplarilor din 1999, care nu s-a stins inca, ne atrage atentia ca verdictul timpului ar putea fi tardiv. Atunci, in 1999, cand in contul Romaniei s-a adunat un serviciu al datoriei externe ce parea ingrozitor de mare, analisti internationali, mari agentii de presa, chiar FMI i-au cantat Prohodul stabilitatii financiare a tarii noastre. Sentinta a fost dintre cele mai grave: "Aceasta datorie nu va putea fi platita; Romania intra in incetare de plati".
BNR a spus raspicat: "Vom plati datoria pana la ultimul dolar". Si a platit-o. Dar voci din tara le-au tinut isonul celor de afara, care o tineau mortis ca datoria nu va fi platita. Si s-a produs astfel o confuzie ce ne-a facut mult rau.
Acum se repeta istoria. Corul e altul. Si cantecul e altul. Dar modul de a judeca e acelasi: la gramada, fara particularizari, fara nuante. Atunci, in 1999, a fost gasit un grup de patru tari in pericol sa intre in incetare de plati. I-a fost atasata acelui grup Romania, ce parea sa manifeste simptome asemanatoare. Acum, in 2
