Aşteptat cu nerăbdare de melomani, festivalul în aer liber oferit de Opera din Timişoara în Parcul Rozelor a adus, la cea de-a IV-a ediţie, noutatea includerii unui titlu de operă pe lîngă cele tradiţionale de operetă, astfel încît, în debut, am aplaudat Aida de Verdi (monumentală creaţie cu semnificaţii „de suflet“ pentru teatrul inaugurat, în 1947, chiar cu această lucrare). Festivalul a atras şi prin frumuseţea muzicii şi prin desfăşurările ample în care balerinii devin, pe rînd, preoţi-preotese ai zeului Phta sau oşteni victorioşi, dar mai ales prin evoluţia superbă a corului şi a orchestrei şi prin distribuţia echilibrată. Soprana Carmen Gurban a susţinut rolul Aidei cu glas limpede, condus cu siguranţă şi inteligenţă, mezzosoprana Aura Twarowska a strălucit în Amneris prin generozitate şi anvergură vocală, dublate de ştiinţa cîntului, calităţi prin care, deloc întîmplător, se remarcă pregnant şi la Staatsoper Viena, unde este angajată. Basul Alexandru Moisiuc a reluat în acea seară constantul său succes în Ramfis, ideal pentru timbrul său vibrant, cu accente incisive şi frazare elegantă, în timp ce tînărul bas Natanel Uifălean a debutat în rolul Regelui – surprinzînd prin calitatea glasului, prin muzicalitate şi prin prestanţa cu care a conturat personajul –, alături de tenorul coreean Patrizio Ha, de baritonul Camil Mara, de Nicoleta Colceiar, precum şi de Cosmin Borlovan. Aceştia din urmă s-au regăsit, a doua zi, în opereta Silvia de Kalman, evoluînd în roluri de factură cu totul diferită, din nou în compania altor solişti de calitate. În rolul titular, am reascultat-o cu reală plăcere pe soprana Narcisa Brumar (într-un permanent progres de la o apariţie la alta, atît în plan vocal, cît şi în acela interpretativ), care l-a avut ca partener pe tenorul Cristian Bălăşescu, acesta susţinînd rolul Edwin cu dezinvoltură, asemenea baritonului Marius Iuliu Mar