Ca multe dintre oraşele mici ale Franţei, Saint-Quentin este un loc fermecător. Situat în partea de nord-vest, între Laon şi Belgia, el a împrumutat ceva din înfăţişarea burgurilor flamande. În piaţa centrală, spre exemplu, clădirea veche a primăriei înfăţişează o specie a goticului tardiv, cotropit de arborescente ornamente vegetale şi zoomorfe. Puţin mai departe, închizînd alte laturi, vezi fronturi de edificii de raport croite în stil coup de fouet sau art deco, dar şi faţada clasicizantă a teatrului municipal. În afară de piaţă, catedrală, străzi în pantă şi alte mici atracţii locale, Saint-Quentin te îmbie şi cu două muzee, fiecare, în felul său, unic: Muzeul „Antoine Lécuyer“ şi Muzeul fluturilor. Primul dintre ele, vag periferic, este amenajat într-o construcţie eclectică, ridicată în secolul al XIX-lea, iremediabil avariată în Primul Război Mondial şi reclădită între 1928 şi 1931. Muzeul precede, de fapt, amplasamentul. Iniţial, în 1837, el fusese aşezat într-o veche abaţie; sporirea patrimoniului a impus, 16 ani mai tîrziu, necesitatea unui nou spaţiu; din comisia formată în acel scop făcea parte şi Antoine Lécuyer, un bancher generos, care, mai tîrziu, avea să-şi lase moştenire casa şi numele acestei instituţii. Nucleul patrimoniului îl constituie corpus-ul de lucrări lăsat de artistul Maurice Quentin De La Tour. Înscris glorios în analele oraşului său natal, el a fost un iscusit portretist, poet al pastelului şi al gracilităţii rococo. „Prinţul pasteliştilor“, cum era numit, i-a portretizat pe Voltaire, Jean-Jacques Rousseau, Madame de Pompadour şi pe Ludovic al XV-lea. Era, de altfel, un favorit al curţii şi membru-consilier al Academiei Regale, iar opera rămasă, în întregime alcătuită din pasteluri, constituia, pentru fraţii Goncourt, „un stupefiant muzeu al vieţii şi al umanităţii unei societăţi“. Muzeul din Saint-Quentin mai deţine şi alte pies