Cand faci o nebunie, trebuie sa ai macar intelepciunea de a-ti alege cu grija nebunii.

Cand, impreuna cu Florin Chifor, ne-am hotarat sa ne afundam in jungla in cautarea visurilor copilariei, stiam deja ca avem nevoie de cineva suficient de nebun pentru a ne trata cu seriozitate, dar si suficient de priceput pentru a ne conduce in inima Amazonului si a ne scoate teferi de-acolo. Iar Richard “Aukcoo” Fowler era singurul care corespundea fisei postului. L-am aflat pe internet unde parerile despre el se bateau cap in cap: unii il considerau un erou al junglei, altii un escroc ordinar, exploatator de indieni, drogat si ucigas de animale.

Nehotarat, l-am sunat pe Gerald, patronul american al “Yellow Rose of Texas”, birtul din centrul Iquitosului unde trag toti strainii. Cu o voce plicitisita, texanul mi-a spus ceva de genul: “Eu nu pot sa recomand pe nimeni – nici macar pe mine insumi. Dar, daca ma-ntrebi, eu zic ca Aukcoo e putin loco si, in oras, n-as avea incredere in el nici sa ma treaca strada pana la banca”. (Mai tarziu, cand aveam sa ajung in Iquitos, aveam sa inteleg ce vrusese sa spuna: intre birtul lui si banca erau 20 de metri.) “Dar, daca as fi sa ma pierd in jungla, atunci cu Aukcoo as vrea sa ma pierd.” Pentru mine a fost o recomandare suficient de convingatoare.

Bun, pentru cei slabi de inger sau pentru turistii care se multumesc cu excursiile organizate (douazeci de kilometri in sus sau in jos pe Amazon, aer conditionat, doua maimute plictisite, un anaconda de rezervatie si trei delfini rataciti) Aukcoo nu e ceea ce se cheama un personaj frecventabil: mesteca praf de coca de cate ori are ocazia (si are!), se scobeste in nas cu cel mai firesc aer din lume si da berea pe gat de parca ar fi apa minerala. Uneori se enerveaza si urla “la clienti”, alteori dispare in jungla pentru o ora si mai bine, pentru a ramane singur cu gan