Examenul de bacalaureat de anul acesta a stîrnit, din nou, discuţii aprinse. Dar „hibele“ sistemului romånesc de învăţămînt sînt mult mai vechi şi mult mai profunde. Cele două pagini realizate în acest număr de Geo Şerban demonstrează că, deşi au trecut zeci de ani şi s-au schimbat sisteme politice, sistemul nu s-a îmbunătăţit. Fragmentele decupate de Geo Şerban din articole publicate în presa romånească de-a lungul timpului dezvăluie o incapacitate aproape cronică de reformare. (C.M.) Spinoasele aspecte ale bacalaureatului din acest an neliniştesc largi categorii de cetăţeni. A rămîne indiferent la formele caricaturale pe care actul suprem al studiilor liceale le îmbracă în conştiinţa multora dintre cei ce se prezintă în faţa comisiilor evaluatoare, la dezamăgirile provocate părinţilor de mediocritatea odraslelor, la ineficienţa factorilor însărcinaţi să asigure cadrul exigent de prestaţie ar însemna să refuzi a reflecta la degradarea intelectuală şi culturală ce pîndeşte naţiunea într-un viitor apropiat. Luat la întrebări în presă şi la televiziune, ministrul de resort se eschivează de la răspunderile ce-i revin, dă replici echivoce, afişează un zîmbet prea suficient, ca să nu fie o probă că a scăpat situaţia de sub control. Întrebarea e dacă măcar realizează în ce fundătură a intrat, împreună cu echipa de colaboratori, ameţiţi de cuvintele pretenţioase, morfolite între dinţi, culese la repezeală din teorii despre învăţămînt cu trecere azi în lume, dar vag aplicabile, inoperante, aproape bizare, paradoxale, date fiind condiţiile şcolii, împinse, la noi, la limita dezastrului material şi spiritual. Zarva „curriculară“, mult trîmbiţatele „manuale alternative“, postarea pe Internet a subiectelor, seamănă a praf aruncat în ochii naivilor. Mirarea şi revolta se nasc simultan pentru cine priveşte îndărăt şi compară situaţia actuală cu eforturile coordonate de gene