- Economic - nr. 176 / 10 Septembrie, 2008 Romania, cea mai manoasa tara a Europei, nu a fost nevoita sa-si creeze mijloace artificiale de existenta _ industrie, caci pamantul si clima ii asigurau cele necesare traiului. De aceea, la inceputul secolului trecut era granarul Europei. Mai tarziu a fost catalogata tara eminamente agricola. In perioada anilor 1950-1989, s-a incercat modernizarea ei prin comasarea si organizarea teritoriului, imbunatatirea fondului funciar(desecari, irigatii, combaterea eroziunii solului), modernizarea tehnologiilor de cultivare a plantelor si cresterea animalelor; imbunatatirea bazei genetice vegetale si animale, formarea de cadre de specialitate si multe altele. Toate aceste realizari au dus la cresterea productiilor, cantitativ si calitativ. Crestere care nu a fost proportionala cu potentialul vegetal, animal si uman, datorita coordonarii defectuoase de catre organele politice ale vremii. Cu toate acestea, s-a asigurat aprovizionarea populatiei cu produse agroalimentare in intregime din productie proprie si se exporta 30-35% din ce se producea . Dupa anii 1991-1992, suprafetele cultivate au inceput sa scada, efectivele de animale sa se reduca, implicit, productiile sa se diminueze, ajungandu-se azi la alarmanta situatie ca peste 60% din suprafata arabila sa fie abandonata, paraginita, nelucrata. Abandon care continua. Pajistile naturale se degradeaza prin instalarea de vegetatie arbustoida nevaloroasa. Lucrarile de imbunatatiri funciare se distrug. Efectivele de animale, indeosebi bovine si ovine, s-au diminuat alarmant, cu peste 80%. Adaposturile de animale, parasite, se distrug. Situatie care s-a accentuat in ultimii ani si se prognozeaza continuarea ei, daca mai este ce sa se reduca, ce sa se distruga. Agricultura, in general, arata ca o gospodarie parasita. Curtea ii este plina de balarii, casa cu ferestrele zavorate, degradata,