Pe ce s-a bazat Traian Basescu atunci cand le-a promis romanilor din Italia ca, peste 3-4 ani, vor castiga la fel de bine si in Romania daca se vor intoarce sa lucreze acasa? Cat de solide pot fi garantiile oferite de un presedinte aflat la sfarsit de mandat pentru ca forta de munca romaneasca din Peninsula sa fie convinsa, intr-adevar, ca salariile si conditiile din tara vor fi identice cu cele din Italia? Daca argumentul domnului Basescu se rezuma doar la siguranta data de prezenta sa la Cotroceni in urmatorii cinci ani, inseamna ca nu urmareste altceva decat sa-si promoveze propriile interese electorale in scopul martirizarii rolului pe care l-ar avea ca sef de stat in evolutia economica a tarii. Discursul sau de duminica a creat iluzia printre participantii prezenti la sediul Arhiepiscopiei romanesti de la Roma ca fara el in fruntea poporului nu ar exista oportunitati pentru o eventuala repatriere a milioanelor de oameni aflati la lucru peste granita.

Nu s-a rostit nici un cuvant despre prestatia Executivului. Nu a existat nici o aluzie la cei care administreaza economia in baza unui program de guvernare aprobat de Parlament. Doar invitatia de a produce in Romania in perioada celui de-al doilea mandat basescian, adica din 2010 incolo, cand conditiile de munca si trai vor concura, in opinia primului om din stat, cu cele intalnite acum in tari mai dezvoltate. Unde vrea sa ajunga seful statului cand avanseaza o asemenea evolutie? La cunoasterea de catre public a faptului ca viitorul guvern va fi format de partidul cotrocenist condus de Emil Boc. Are convingerea ca la alegerile din noiembrie liberalii vor parasi sigur Palatul Victoria, fapt pentru care nu are de ce sa le mai recunoasca anumite merite de natura economica.

Basescu se fereste sa evidentieze efortul unei institutii in obligatia careia intra inclusiv crearea conditiilor nece