Partidul lui Emil Boc nu va obtine un rezultat care sa-i permita formarea viitorului cabinet de unul singur, iar un executiv impartit cu PNL sub conducerea lui Theodor Stolojan este misiune imposibila. Daca Ion Iliescu mai are un cuvant de spus in PSD - si, potrivit unei declaratii recente a lui Stolojan, mai are - atunci cu siguranta il va prefera pe vechiul sau soldat credincios, numitului prostanac. Mai exista o singura explicatie valida: Theodor Stolojan este doar un premier de campanie electorala si, eventual, obiectul unei negocieri cu liberalii, dupa alegeri.

Theodor Stolojan se bucura inca de increderea unui numar important de romani, mai mare decat cel al votantilor PDL, asa cum reiese din sondajele de opinie. El reprezinta un bun valoros pentru aceasta campanie electorala in care niciun partid nu straluceste, cel putin deocamdata, prin oferte politice.

Perceput ca gravitand deasupra politicii, un tehnocrat luminat, lui Stolojan i s-au iertat sau uitat inconsecventele ideologice. Mandatul sau de prim-ministru, care a precedat un sir de mineriade si framantari politice, este asociat in mintea celor mai multi cu stabilitatea. Fara sa fie pentru PDL ceea ce a fost Sarah Palin pentru republicanii americani, surpriza care a umflat peste noapte procentele lui John McCain, Theodor Stolojan are toate datele unei solide si eficiente locomotive de partid, o locomotiva nemteasca. El este insa o piedica de netrecut in relatia cu liberalii, daca intentia democrat-liberalilor exprimata de Adriean Videanu, aceea de a face o alianta doctrinara dupa alegeri, este reala.

Un guvern PDL-PNL, considerat de multi ca varianta perferabila pentru Romania pentru urmatorii patru ani, nu are nicio sansa cu Theodor Stolojan nominalizat ca premier. Liberalii l-au inghitit cu greu, dar nu l-au digerat niciodata, nici macar cand le-a ajuns presedinte, in u