Tema monarhiei revine in actualitate ca o alternativa la actualul sistem constitutional. PNL a relansat ideea si este limpede ca are motive sa o sustina. Dincolo de apropierea istorica dintre PNL si Casa Regala a Romaniei, actualul PNL a sustinut consecvent (inca de pe vremea lui Valeriu Stoica) o forma parlamentara de guvernamant. In stiinta politica moderna, monarhia constitutionala este echivalata cu formele parlamentare. Cata vreme seful statului are doar puteri simbolice, este mai putin relevant daca este ales de Parlament sau desemnat prin nastere. Impartirea neclara a puterii executive intre un presedinte ales si un premier votat de Parlament este o limita a sistemului nostru semiprezidential. Asadar, din punctul de vedere al PNL, monarhia constitutionala reprezinta o metoda de limpezire a apelor. Tema este legitima. Ramane sa vedem daca ar reprezenta, intr-adevar, o solutie.

Ar putea monarhia sa echilibreze si sa limpezeasca sistemul politic romanesc? Din pacate, cred ca nu. Sunt un mare admirator al Regelui Carol I, creatorul Romaniei moderne. Asa cum sunt un admirator si al Regelui Mihai I, despre care am scris ca ar fi fost un monarh bun daca istoria i-ar fi oferit aceasta sansa. Dar monarhia nu mai reprezinta in lumea de azi nici o conditie, nici o garantie pentru dezvoltare. Republicile Irlanda si Finlanda sunt la fel de dezvoltate si de imune la coruptie ca regatele Suediei, Norvegiei si Danemarcei. Odata atins un anumit nivel de civilizatie politica, diferenta dintre republica si monarhie constitutionala devine irelevanta pentru eficienta si stabilitatea unui sistem politic. si inversul este valabil: in conditii de subdezvoltare politica, monarhia nu este o solutie in sine, dimpotriva, imprumuta defectele mediului. Nu degeaba tarile balcanice care au importat printi straini in secolul al XIX-lea (Bulgaria, Grecia) au esuat in a copia pa