Large Hadron Collider de la CERN nu este singurul accelerator de particule gigant din lume, chiar daca in ultimele zile s-a vorbit atata despre el. Este doar acceleratorul care a castigat cursa pentru «cele mai mari dimensiuni» si are, in teorie, sanse mai mari sa raspunda la intrebarile majore ale fizicii de astazi. In Statele Unite, insa, un mare grup de cercetatori considera ca e prea devreme pentru judecati definitive. Cursa pentru descoperirea «particulei lui Dumnezeu» este inca in toi. Cum arata ea vazuta «din interior»?
Interviu cu Adrian Buzatu, doctorand in fizica particulelor la McGill University, Canada, si cautator de bosoni Higgs la Fermilab
Rep : Adrian Buzatu, cum ajunge cineva sa intre in cursa pentru cautarea «particulei lui Dumnezeu»? Cum ai ajuns la Fermilab ?
A.B. Interesul pentru fizica particulelor a rasarit in mine inca din clasa a XII-a, de cand am aflat pe de o parte de existenta unei particule inca nedescoperite, ce era atat de importanta, incat i se zicea "particula lui Dumnezeu", iar pe de alta parte de faptul ca in curand – cam pe cand urma sa termin eu facultatea – urma sa fie lansat cel mai mare accelerator de particule, Large Hadron Collider, la CERN, «masinaria» de la care se asteptau atat de multe.
Un articol detaliat pe care l-am citit tot atunci in limba germana ce am invatat-o singur in liceu m-a lamurit ca odata cu inaugurarea LHC-ului va urma o revolutie in fizica. Acel entuziasm a ramas cu mine mereu. Am inceput la o universitate politehnica, insa m-am mutat in anul trei la fizica pura, apoi am facut un stagiu tocmai in cadrul experimentului ATLAS de la LHC, la Laboratorul de Fizica Subatomica si Cosmologie din Grenoble, iar apoi am candidat si am fost acceptat pe un post de masterand la universitatea McGill din Montreal, Canada, in cadrul experientului de fizica particulelor CDF de la Fer
