La începutul anilor ’70, cărţile despre China comunistă ale lui Simon Leys au stîrnit furia intelectualilor occidentali îndrăgostiţi de maoism. Ele, scrie undeva Jean-François Revel, au adus mesajul lucidităţii şi al adevărului "în mijlocul unui ocean de prostii şi escrocherii intelectuale". De atunci, Simon Leys (pseudonimul lui Pierre Ryckmans, născut în 1935 la Bruxelles, stabilit în Australia) a publicat mai multe eseuri, printre care unul despre Orwell, toate confirmînd un talent literar şi o imaginaţie asociativă ieşite din comun. Cea mai recentă carte a lui, Fericirea peştişorilor (Le bonheur des petits poissons, 2008) reuneşte în bună parte cronici apărute în Magazine littéraire. Le-am recitit cu aceeaşi încîntare, cucerit de spectacolul fermecător al inteligenţei şi de combinaţia subtilă dintre umor şi dreaptă judecată. Colecţionar de tăieturi din ziare, ce înregistrează fapte insolite, Leys e un cititor împătimit, frecventîndu-i constant pe marii autori din care îi place să "taie" fraze memorabile. Face apel adesea la citate, într-un joc vertiginos, trecînd de la Chesterton la Reverdy, de la Eliot la Jules Renard, de la Wittgenstein la Rilke sau de la Maugham la Claudel. Reamintirea unei păţanii erotice mult mediatizată a actorului Hugh Grant e urmată de reproducerea unui pasaj din Carl Gustav Jung. O diatribă împotriva isteriei campaniei anti-fumat e precedată de un citat din Hitler: "Tutunul este pentru om o otravă dintre cele mai periculoase". Cu mult înainte însă, Samuel Johnson avertizase: "Pe măsură ce consumul de tutun scade, prostia creşte". Revăzînd filmul lui Leni Riefenstahl despre Olimpiada de la Berlin din 1936, Leys e frapat de un detaliu mărunt: într-o secvenţă consacrată canotajului, se vede preţ de o fracţiune de secundă capul unui sportiv căruia îi atîrnă pe buze... o ţigară. Eseistul reia şi un fapt divers cules dintr-un săptămîna