In domeniul invatamantului domneste la noi un sentiment de deruta si chiar disperare, marturisit de multi profesori, parinti si intelectuali de diferite profesiuni. Dupa instalarea comunismului si dupa caderea acestuia, s-a ajuns la un impas evident. "Reforma invatamantului", publicata prin Decretul 175 in Monitorul Oficial din 3 august 1948, a fost doar inceputul aplicarii ideologiei comuniste in domeniul invatamantului romanesc, intentie de baza care nu s-a modificat pe parcurs, ceea ce a lasat urme vizibile in modul de a gandi al generatiilor care au urmat.

Romania este o tara in care sistemul de invatamant s-a consolidat intre 1862 si primul razboi mondial, pe baza unei legislatii bine formulate. Insa intervalul dintre cele doua razboaie mondiale este cel care marcheaza realizarea unui sistem modern de instructie si educatie, in mare parte inspirat din sistemele francez si italian. Era echilibrat si democratic si a deschis calea multor tineri proveniti din medii modeste sa devina personalitati ale culturii, afirmandu-se si in viata societatii. Procesul educativ este un mod de transfer al experientei unei generatii spre generatiile urmatoare, pastrandu-se respectul fata de traditii si fata de progresul realizat de societate intre timp. Mica burghezie care s-a manifestat activ in Romania in intervalul interbelic se formase la o scoala deja constituita dupa principii solide. Ruptura s-a produs in 1948, prin dezlocuirea brutala a continutului existent al educatiei si inlocuirea lui cu un altul, fixat in conformitate cu o doctrina totalitara impusa de regimul de ocupatie straina. Statul sovietic, sub a carui stapanire intrase Romania, mostenea de la statul rus anterior nu numai asezarea geografica si limba oficiala, dar si duhul expansiunii teritoriale, al falsei diplomatii si al spolierii, care acum se mulau perfect pe caracteristicile ideologiei comu