V-aţi întrebat de ce ştirile din Irak nu se mai regăsesc în buletinele de ştiri? Simplu - pentru că în Irak lucrurile merg nesperat de bine. "Nesperat" trebuie înţeles, firesc, în contextul depresiei care ne cuprinsese pe toţi în anii 2005-2006, cînd războiul din Irak părea definitiv pierdut şi aproape nici o speranţă nu licărea la orizont. Propensiunea presei spre dezastre se conjugă, în acest caz, cu antipatia generală faţă de preşedintele Bush. Avînd mai mulţi soldaţi în teren şi cîteva lecţii învăţate - mai ales de la britanici, care au controlat imperial şi impecabil zona lor de responsabilitate după martie 2003 -, profitînd de o conjunctură bună şi purtaţi de o voinţă ultimă, americanii au reuşit să stabilizeze Irakul într-o măsură tot mai mare.

Iată cifrele pe care experţii le ştiu bine, sînt publice, dar nu prezintă nici un interes pentru jurnalele de ştiri: în ansamblu, actele de violenţă au scăzut cu 80% de cînd a început majorarea numărului de soldaţi americani (faimoasa "the surge"), iar violenţele sectare, dintre şiiţi şi suniţi, au scăzut cu 90%. Iunie şi iulie 2008 au fost lunile în care numărul civililor ucişi în Irak a ajuns la cea mai joasă cotă de la înlăturarea lui Saddam Hussein. Numărul soldaţilor americani ucişi în operaţiuni a scăzut la un sfert faţă de aceeaşi perioadă de timp din 2006, iar numărul soldaţilor irakieni ucişi a scăzut la jumătate. Poate cea mai importantă realitate este aceea că organizaţia al-Qaeda a pierdut sprijinul suniţilor şi a fost, practic, alungată din provincia Anbar, acolo unde îşi stabilise cartierul general în Irak. Acest fapt, care a generat efecte pozitive în lanţ, este explicat de experţi prin creşterea enormă a presiunii militare asupra provinciei după ce au sosit în Irak încă şi mai multe trupe americane în cursul anului 2007, combinat cu pierderea de către al-Qaeda a încrederii suniţilor irakieni.