Începe şcoala. În Franţa e rău de tot: vor fi suprimate cîteva mii de posturi în învăţămînt, în ciuda protestelor sindicale. În Italia e şi mai rău (iar Italia avea oricum un sistem educaţional mai puţin performant decît cel francez): fonduri reduse, "reformă", posibile suprimări de posturi etc. În Marea Britanie e catastrofal: în mai, a fost elaborată o listă cu 638 de şcoli care ar urma să fie închise dacă nu-şi îmbunătăţesc activitatea (adică dacă un anumit procent din absolvenţii lor nu au rezultate peste media naţională). Times din 5 septembrie spune că respectivele şcoli au rămas în aşteptare - unele şi-au îmbunătăţit performanţele, altele nu; pericolul închiderii încă planează asupra lor. Şi exemplele ar putea continua: în mai toate ţările europene există dezbateri despre reformarea sistemelor educaţionale. Pînă şi în ţările nordice - care ies bine în toate testele şi studiile internaţionale privind nivelul de cunoştinţe şi abilităţi al elevilor, în care respectul pentru carte şi pentru şcoală are un conservatorism sănătos, în care adulţii citesc mult (pentru că şcoala i-a învăţat ce trebuie despre satisfacţiile lecturii) - începe să scoată capul morbul "contradicţiei": globalizarea şi postmodernitatea - bată-le vina - cer de la absolvenţi altceva decît cunoştinţe solide, cultură generală şi respect faţă de a şti.

La noi e bine. Într-o conferinţă de presă, ministrul Cristian Adomniţei a anunţat că "în toate cele şapte regiuni de dezvoltare în care s-au ţinut licitaţii pentru achiziţia de microbuze au fost încheiate contracte", urmînd să fie livrate 1000 de microbuze şcolare (zice o ştire de pe Realitatea.net). Ministrul de Interne, Cristian David, ne-a asigurat că "vor fi verificate şi autovehiculele folosite pentru transportul elevilor, care trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice pentru a circula". Aşadar, dragi părinţi şi bunici, staţi linişt