* Martha Nussbaum, The Clash Within: Democracy, Religious Violence and India’s Future, Cambridge, Harvard University Press.

Un clişeu foarte instituţionalizat în jurnalism este că genul de violenţă contemporană ancorată în zona religiosului este o caracteristică a lumii musulmane. Unii atribuie problema discursului teologic fundamentalist ce domină interpretările coranice, dar şi condiţiilor istorice foarte specifice ţărilor sau minorităţilor de religie musulmană. Alţii reduc întreaga dezbatere la o pretinsă esenţă premodernă şi marţială a Coranului. Problema interpretărilor fundamentate în cartografierea de esenţe culturale este că sînt făcute cu o leneşă neglijare a exerciţiului comparativ. Este exact punctul vulnerabil de care se apropie Martha Nussbaum, figură mandarinală în studiile clasice şi în liberalismul filosofic american. Punctul de plecare al cărţii este violenţa genocidară comisă de hinduşi împotriva musulmanilor în India boom-ului economic din ultimul deceniu. Teza centrală a cărţii este că adevăratele ciocniri culturale nu au loc între "civilizaţii" (concept nu numai vetust, ci şi dezlînat), ci în interiorul culturilor naţionale moderne, între proiecte de omogenizare culturală a tradiţiei etnice sau religioase bazate pe impulsul de a domina alteritatea, pe de o parte, şi proiecte pluraliste bazate pe un ethos inclusivist, pe de altă parte. La un nivel mai profund, Nussbaum apelează la Gandhi pentru a vorbi de ciocnirea din interiorul fiecăruia dintre noi între impulsul de a-l domina şi a-l violenta pe celălalt, impuls născut din incapacitatea de a ne domina frica de vulnerabilitate şi dorinţa de a-l trata pe celălat cu compasiune şi egalitate.

Povestea principală este masacrul a aproximativ două mii de musulmani linşaţi de mulţimi de hinduşi în februarie şi martie 2002, în statul indian Gujarat, unul dintre noii centri nervoşi ai ec