Izolarea acoperişului se face către interior, sub scheletul lemnos al acestuia, la nivelul podului sau mansardei. Dar o firmă germană vine cu o inovaţie: izolaţia acoperişului realizată către exterior

Izolarea acoperişului se face către interior, sub scheletul lemnos al acestuia, la nivelul podului sau mansardei. Dar o firmă germană vine cu o inovaţie: izolaţia acoperişului realizată către exterior

Pentru a rezista în timp şi a fi eficientă din punct de vedere energetic (costuri mici la întreţinere), o construcţie trebuie izolată corespunzător. Acest proces de anvelopare a clădirilor începe de la fundaţie şi este finalizat la nivelul acoperişului, indiferent că este vorba de ridicarea unei construcţii noi sau de renovarea uneia vechi.

Foarte mulţi oameni consideră că izolarea casei se rezumă doar la tîmplăria cu geamuri termoizolante şi acoperirea faţadei cu plăci de polistiren. Nu este deloc aşa, iar omisiunile sau înţelegerea greşită a economiei de materiale în privinţa izolării pot avea consecinţe nedorite şi, în principal, degradarea mult mai rapidă, în timp, a clădirilor. Conform studiilor făcute de firma Isover pierderile de căldură sunt de circa 26% la nivelul acoperişului, 16% prin ziduri, 16% prin pardoseală, 15% prin punţile termice şi 23% prin schimburile de aer cu exteriorul (uşi şi ferestre deschise, curenţi de aer).

Rezultă, deci, faptul că o izolare corespunzătoare, care să se simtă şi prin cheltuieli mici în buzunar, dar şi grija faţă de mediul prin emisii de dioxid de carbon cît mai mici, se face luînd în considerare fiecare parte constructivă, toate nivelele locuinţei.

Mai mult spaţiu în pod

Pentru a nu reduce dimensiunile spaţiului locuibil, anveloparea unei case se face la exteriorul ei, de la fundaţie la acoperiş, iar straturile izolante se montează preponderent la exterior. Pînă de curînd numa