Aminteam de curînd cîte ceva despre restricţiile din Norvegia la băuturi alcoolice, despre cum în unele oraşe nu se vinde la magazin nici măcar bere după ora opt seara sau despre grozăvia vinului fără alcool (de care acolo am auzit prima dată). Am aflat pe pielea mea că, dacă ceri o bere şi nu specifici că vrei să fie cu alcool, poţi primi una fără. Iar preţul e cam acelaşi şi într-un caz şi în cealalt: nu mai puţin de 80 de coroane, adică peste 10 euro. După cîteva experienţe de acest fel, într-o zi, am avut grijă să intru într-un supermarket din Bergen cu mult înainte de fatidica oră opt. Spre marea mea surpriză însă am descoperit că berea fusese pur şi simplu arestată. Heineken, Carlsberg, Tuborg şi Urquell Pilsner zăceau după nişte gratii groase, închise cu un lacăt uriaş. Bax-urile erau de bună seamă din nou vinovate pentru conţinutul lor de alcool în vreme ce eu, aflat de partea cealaltă a gratiilor - nu neapărat cea bună -, eram condamnat la o nouă seară cu suc. Întrebîndu-l cu vocea uscată pe unul dintre jovialii vînzători care e motivul, am aflat că era o zi cu meci de fotbal, ocazie în care alcoolul nu se mai vinde. Am găsit totuşi ulterior o bere la sticlă de 33 ml cu un conţinut de 2,4% alcool, la preţ de aproape 10 euro, pusă la gheaţă, în piaţa de peşte. Dintr-un început şi din proprie iniţiativă, precupeaţa s-a scuzat (într-o engleză de BBC) că, din păcate, nu-mi poate oferi în acea zi decît astfel de bere. I-am mulţumit, bodogănind în acelaşi timp Norvegia cea frumoasă pentru inacceptabilele ei defecte, şi mi-am amintit de recenta poveste a unui prieten despre America. Fusese invitat de un amic pe undeva printr-un stat din centru. Umblaseră mult cu maşina de-a lungul şi de-a latul ţării, dar amicul îi atrăsese atenţia că, oricît de cald şi de sete i-ar fi, n-are voie să bea bere în maşină nici dacă stă pe scaunul din dreapta, nici în spate şi nic