- Comentariu - nr. 177 / 12 Septembrie, 2008 Politica numai e demult o chestiune de doctrina, ci o afacere ca oricare alta. Un "biznis". Banul trebuie sa produca, ca d-aia l-ai investit. Ca asa stau lucrurile _ mai ales dupa adoptarea "uninominalului" _ o confirma nu doar declaratiile unor lideri de partide, ci faptele de zi cu zi. Intrebat, intr-una din zile, cat costa o campanie electorala pentru Parlamentul Romaniei, vicepresedintele PD-L, Cezar Preda, a trantit-o verde-n fata: "Ea va costa cati bani are candidatul. Daca ai 30.000 de euro, costa 30.000 de euro, daca ai 150.000 de euro, costa 150.000 de euro". Ce lege,ce plafon? (Ca tot vor ei sa faca Guvernul si sa conduca tara in legea lor!!!). Asadar, daca ai bani multi, poti candida. Nu ai bani, voteaza, ca d-aia esti major, cu cetatenie romana! Noi cu votul, ei cu potul. Asa se face azi politica la romani. Este o afacere cu miza mare, un "biznis" care, in final, va ferici pe toata lumea si-i va hrani pe toti, de la printi pana la cersetorii democratiei romanesti. De la cetateanul de rand, cel cu votul si stampila, pana la marii sponsori _ baieti destepti, regi ai asfaltului, ai imobiliarelor, ai retrocedarilor, ai autorizatiilor in constructii etc., etc. Si mai e ceva important. In politica, falimentul nu are ce cauta. Ca, daca politica ar fi adus si ponoase, nu doar foloase, s-ar fi ales demult praful de ea! De aceea, ne intrebam: pe cine mai reprezinta, azi, clasa politica? Cum insa, interesele cetateanului, ale electoratului au trecut in plan secund (spus cu indulgenta), un lucru ramane de neinteles: de ce electoratul este atat de intelegator, supus si rabdator? De ce a devenit, in ultimii aproape 20 de ani, imun la minciunile electorale? Asta, pe de o parte. Pe de alta parte, in loc sa uzeze de "arma votului" _ intr-o tara in care decredibilizarea institutiilor statului a devenit o trista realitate -, l