Capesius, farmacistul de la Auschwitz, 2006 (Ed. Polirom, 2008, traducere din limba germană şi note de Cosmin Dragoste), partea mediană a unei trilogii începută cu Zile acasă şi arta dispariţiei, 1986, şi promisă a fi sfârşită cu Ultima întoarcere acasă, îndosariază documente copleşitoare ale "holocaustului" nazist. Datele culese, zecile de nume şi actele lor par mereu pe punctul de a sufoca o conştiinţă vie. Dar ele sunt aduse la zi şi revizionate dintr-un unghi personal într-un text inspirat definit de Rodica Binder drept "un palimpsest al groazei" (Un roman documentar copleşitor, în "Orizont", 2, 2007). Ceea ce nu-i lucru puţin, într-o vastă bibliotecă a enormei - din multe perspective - probleme. Subiectul nu doar că rămâne actual, dar s-a regenerat după falimentul celuilalt totalitarism, de extremă stângă. Cartea lui Dieter Schlesak este una despre producerea şi asumarea (etică, metafizică, religioasă) a vinovăţiei, mai ales a celei reale, directe, dar şi despre responsabilitatea omului ca agent, martor, pacient al terorii şi suferinţei.
Există în noua carte o dispunere în timp, dar şi o sistematizare a actelor şi evaluării lor morale. Tematizarea lor particulară produce interes. Ea există aici, într-un roman, fie el aflat la frontiera dintre ficţiune şi nonficţiune.
Iată, deci, tema scriitorului, a morţii nu doar limitată din punct de vedere etnic, dar extinsă în perspectivă umană. Vom vedea cât de polemică ajunge această temă, într-o istorie deopotrivă neînţeleasă şi a neînţelegerii: Ť"Aşadar, vrei să scrii o carte", s-a interesat Roland curios: "Ce te interesează?" "Cauzele dispariţiei noastre." "Aha, aha, deci vrei musai să critici!"
Nu putea lipsi nici tema limbii, în particular tema limbii germane, salvată, ca să folosesc termenul lui Elias Canetti, şi iubită, după ce fusese constrânsă să devină o limbă a urii distrugătoare de sufl