În centrul vechi, Strada Doamnei pare să devină vadul anticarilor. Lîngă cel mare, pe care-l cunoşteam de mult, lumea căutătorilor de chilipiruri, dar şi a bibliofililor întîrziind lîngă hărtănitele ediţii franţuzeşti, s-a mai deschis, recent, unul. Unu, îi zice, şi te miri, fiindcă avangarda şi-a dorit să sfîrşească în foc, nicidecum în praf. Dar lăsînd asta - un nume, ce-i? - descoperi cu plăcerea pe care ţi-o face, în ultima vreme, orice lucru bun, cît de mic şi rătăcit, o cameră în semi-neorînduială (locul e în curs de amenajare) unde stau, spre vitrină, ediţii vechi, pe stative, şi spre interior, în rafturi, cărţi înşiruite pe teme. Ştiind, de bine de rău, ce pot să ofere anticariatele şi cît sînt de descoperite la capitolul instrumente de lucru - cele mai cerute, de altfel, cercetez îndelung bogăţia de istorii literare, de istorii ale limbii, de dicţionare, de titluri de literatură modernă şi contemporană (nu din acelea proaspăt scoase din comerţ şi vîndute cu un minim rabat, lucru pe care, ca pretutindeni, l-ar putea face librăria, nu anticariatul), care prin alte părţi vin rar sau deloc. Avantajul - vremelnic oare?, al începutului. Plec, îndemnată de alte şi alte drumuri să amîn zăbava, nu înainte să aleg "o carte mică, o cărticică": Mic Tratat de Estetică sau Lumea Văzută Estetic, de Felix Aderca. A apărut în 1929, după ce fusese publicat, în '27, în Universul literar, la Editura Ancora, pe strada... Emigratului. Şi, spre dezicerea totală de ancoră, prin supracoperta ca de celofan se zăreşte, în grafica elegantă, alb cu un strop de albastru, silueta desenată a unei lebede pe conturul căreia scrie, aproape caligramatic (sic!), tout vogue sur vague. Ambiguitatea se include...

"Cercului Sburătorul, din frământarea căruia s'au elaborat cele ce urmează" e închinarea acestui volum concis, dar nu subţire. Justificarea lui e un regret: "Cât am fi fost d