In faţa Bibliotecii Naţionale din Chişinău se află o mulţime de oameni, ca la un miting. Faţă în faţă cu ei, sus, pe treptele de la intrarea în bibliotecă, suntem noi, cei care urmează să le vorbim: Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Alexe Rău, directorul general al Bibliotecii Naţionale din Chişinău, Artur Cozma, ministrul culturii din Republica Moldova, Cătălin Bordeianu, directorul Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Asachi" din Iaşi, Ioan Matei, reprezentant al Ministerului Culturii din România şi eu, Alex. Ştefănescu, ca invitat al Salonului Internaţional de Carte, care va fi inaugurat peste o jumătate de oră. Este 31 august, sărbătoare naţională a limbii române, instituită în Basarabia în 1989, după câştigarea, prin lupte politice grele, culminând cu lupte de stradă, şi prin mari sacrificii, a dreptului de a vorbi limba română în mod declarat, ca limbă oficială, şi de a folosi în scris literele alfabetului latin.
Discursurile, scurte şi demne, îi impresionează pe cei prezenţi. O notă discordantă face discursul ministrului culturii, un bărbat tânăr şi înalt, cu un aer milităros, care vorbeşte autoritar-festivist, fără să spună nimic. Se remarcă într-un mod dezamăgitor modul cum evită să pronunţe sintagma "limba română" (deşi vorbeşte cu prilejul unei sărbători a limbii române!). Spune mereu "limba... noastră" şi îi îndeamnă pe participanţii la întrunire să o cultive. Ce să cultive? Limba noastră!
Scriitori din mulţime şi alţi intelectuali îl corectează scandând: "Limba română! Limba română!" Artur Cozma roşeşte - dar nu ca un om care se ruşinează, ci ca unul enervat - şi o dă înainte cu "limba noastră".
Aceasta este atmosfera din Chişinău. O mare parte din ce s-a câştigat în 1989 s-a pierdut, deşi statuia lui Ştefan cel Mare continuă să stea la intrarea în parcul cu arbori bătrâni şi să-i binecuvânte
