Dl Stelian a aflat că judecătorul strîngea probe împotriva lui. Într-o după amiază i-a făcut o vizită care a durat puţin. Cîinii judecătorului, altfel blînzi, l-au fugărit pînă la poartă. Nu muşcau, dar săreau pe tine şi te tăvăleau pînă se îndura judecătorul să-i cheme. Stelian n-a zis nimic. La anii lui era încă iute de picior. Cîteva nopţi mai tîrziu cei doi alsacieni au fost împuşcaţi cu o armă de vînătoare, după ce i-a zădărît careva prin gard. "Ce pierdere pentru judecător!" a comentat Stelian: el avea pistol, cu hîrtii în bună regulă. Puşcă de vînătoare nu ţinea în casă. Judecătorul şi-a îngropat cîinii cu mîna lui în fundul curţii. Îi avea de cînd erau pui, el îi dresase şi cînd ieşea la plimbare pe strada principală îi lua în lesă. Cînd s-a aflat în oraş că Jac şi Rex fuseseră ucişi, s-au scandalizat chiar şi cîţiva dintre prietenii lui Stelian. "Azi belim cîinii, mîine îl belim şi pe proprietarul lor?" a spus Mardare blănarul. Nu-i venea să creadă că Stelian avea vreo legătură cu această operaţiune nocturnă. Ipoteza lui era că ţăranul care ţinea cîrciuma gării plătise pe careva, să-l compromită pe acest om de vază al oraşului. Raţionamentul lui era că pînă la venirea în oraş a noului cîrciumar, în Medgidia nu se pomeniseră cîini împuşcaţi prin gard. După două zile, blănăria lui luase foc din senin. Tot noaptea. Poliţistul Pomenea tocmai ce trecea pe acolo, în rondul de noapte,dar pînă să deschidă el gura să spună ce-a văzut, Mardare urla că i-a încendiat Fănică Theodorescu prăvălia! Blănăria nu era departe de gară. Fănică s-a dus să vadă ce se întîmplase. Cînd l-a văzut, Mardare a sărit la el. "Ai venit să te bucuri! Te omor cu mîinile mele!" Mai erau cîţiva dornici să-l ajute, care au început să-i care pumni lui Fănică, după ce l-au înconjurat. Pomenea a tras un foc de pistol în aer, să-i zburătăcească, dar mai rău i-a întărîtat: "Vrei să ne şi împuşti, ai