Nu-mi căuta în suflet vreo minune

Pe care n-ai gîndit-o încă tu.

E-atîta umilinţă-n orice-aş spune

În dup-amiaza lungă ce-începu,

Încît m-ai alunga ca-n silă. Lasă

Să-ţi troienesc şi uşa, şi, alb, trupul

Mic, tolănit în trîndăveli de-omidă

Pe frunza ei cărămizie de mătasă;

Şi raze-or izbucni-n cer să-ţi deschidă

Raiul mirean, cu plite, şi rădaşte

Lin zbîrnîind, şi-o rouă ce-o să-şi

caşte

Gura ca zgripţorii răi din poveste,

Cînd ne-ascundeam după dulap

în casă

Şi aşteptam de la motani o veste... Nu-mi căuta în suflet vreo minune

Pe care n-ai gîndit-o încă tu.

E-atîta umilinţă-n orice-aş spune

În dup-amiaza lungă ce-începu,

Încît m-ai alunga ca-n silă. Lasă

Să-ţi troienesc şi uşa, şi, alb, trupul

Mic, tolănit în trîndăveli de-omidă

Pe frunza ei cărămizie de mătasă;

Şi raze-or izbucni-n cer să-ţi deschidă

Raiul mirean, cu plite, şi rădaşte

Lin zbîrnîind, şi-o rouă ce-o să-şi

caşte

Gura ca zgripţorii răi din poveste,

Cînd ne-ascundeam după dulap

în casă

Şi aşteptam de la motani o veste...