Un grup de ziaristi de Bucuresti a ajuns intr-un sat izolat din Ardeal, undeva in muntii Trascaului, unde lumea o duce tare bine si fara mall, nu se sinchiseste de iPhone si nici ca-i pasa ca Elodia n-a fost gasita. La Coltesti in Alba soselele sunt foarte proaste insa viata e blanda. O zi am uitat de asfaltul incins al Bucurestiului si am vazut ca e placut sa simti iarba sub talpi, sa respiri aer nepoluat si sa mananci bucate care dau clasa si celor mai scumpe caserole din supermarketuri.
Coltesti e in muntii Trascaului, la vreo 50 de kilometri de Clujul cu blocajele sale copiate dupa Capitala. In sat e liniste si tare pustiu la amiaza, dar ca vizitator asta nu te deranjeaza. Partea interesanta e cetatea nobiliara de pe deal. Au ramas zidurile doar, nici ele intacte, dupa ce austriecii au distrus cat au putut acum trei secole. Insa a mai ramas destul in picioare si partea frumoasa e ca nu e nici tipenie de om sa-ti deranjeze gandurile, mai ales ca din grupul de la Bucuresti sunt multi care nu vor sa-si strice incaltarile in colbul dintre ruine.
Dar cine urca are de castigat. Panorama de 360 de grade, culmile Trascaului, dealuri in trepte, acoperisurile rosii ale caselor din sat si biserica alba care se ridica peste toate cladirile din jur. Adio trafic infernal, adio claxoane. Aici la cetate nu e nimeni, poti sta la umbra zidurilor vechi de sapte secole si poti citi o carte. Iar cand iti ridici ochii dintre slove ai sa observi ca iarba nu e verde, ci galbena, parjolita, dupa o luna august zgarcita in ploi. Apoi te intorci la lectura, dar nu poti sa rezisti si iarasi te uiti in jur. Vezi ca totusi printre ruine gunoaiele-s tare putine. Nu sunt stive de PET-uri, hartia igienica roz lipseste si, surpriza, nici gratare nu s-au prea facut pe aici.
Cobori in sat si te intampina un pahar, sau cate poti duce:), de afinata si un platou cu slan
