Regizor si scenarist al filmelor A Bug?s Life (1998) si Finding Nemo (2003) - si scenarist la Toy Story (1995), Toy Story 2 (1999) si Monsters, Inc. (2001) -, Andrew Stanton ne propune, prin Wall-E, una dintre cele mai frumoase, duioase si consistente povesti animate vazute pe ecrane in ultima vreme. Eroul sau este un robotel programat sa stranga gunoaiele de pe Pamant, intr-un viitor indepartat (mai precis in anul 2700), cand Terra e evacuata, oamenii au plecat pe o planeta indepartata, Axiom, iar mormanele de resturi adunate au estompat lumina soarelui si au facut lumea noastra nelocuibila. Dupa ce facem cunostinta cu irezistibilul Wall-E, o creatura dragalasa si visatoare, care strange in adapostul lui nocturn diverse flecustete sentimentale care il impresioneaza - un cub Rubik, o caseta video cu Hello, Dolly!, un bec sau un sir de luminite pentru pomul de Craciun -, intra in scena EVE, o robotica trimisa de oameni sa evalueze situatia de pe Pamant si sa cerceteze existenta oricarei infime urme de vegetatie. Wall-E se indragosteste de EVE, iar povestea lor inceputa pe Terra ii duce nu peste mult timp pe Axiom, planeta aseptica unde oamenii obezi se deplaseaza in scaune cu rotile, pentru ca nu mai pot merge, mancand produse fast-food si band sucuri extralarge, iar capitanul navei care ar trebui sa-i duca inapoi pe Pamant este apatic si neputincios, fiind controlat - ca toti ceilalti - de un robot dictator, care a impus supunere intregului Axiom. Aceasta este, pe scurt, povestea unora dintre cele mai emotionante creaturi animate din cinema. Pentru ca nu mesajul ecologist al filmului impresioneaza in primul rand (desi este puternic si subtil conturat, cu mult umor si ironie fina), ci duiosia si bucuria pura a povestii. Wall-E nu e un film profilactic, sec, desi avertismentul sau e patrunzator, ci o poveste de o inocenta extraordinara si de o frumusete miscatoare.