Inceputurile receptării operei lui Mihai Eminescu în Slovacia sunt legate de poetul Ivan Krasko (1876-1958), care făcuse în tinereţe studii gimnaziale în Transilvania, la Sibiu şi la Braşov; anume în acei ani cunoscuse creaţia lui Eminescu a cărui poezie l-a însoţit practic toată viaţa. Tălmăcirile sale au apărut în presa literară slovacă în tot decursul perioadei interbelice, iar în volum au fost strânse abia în 1956, sub titlul Tiene na obraze 1asu (Umbre pe pânza vremii; SVKL, Bratislava). Cert este că simbolistul slovac a descoperit în marele poet român anumite aspecte ale unui romantism târziu, înrudit cu simbolismul; de aceea poezia lui Eminescu i se părea atât de apropiată. Iată de ce, în persoana lui Krasko, Eminescu a găsit un traducător congenial.

Un alt literat slovac, atras de opera veşnic vie a lui Eminescu, a fost Karol Strme× (1921-1994), un poet aparţinând curentului catolic modernist, care s-a impus şi în calitate de traducător din Dante, Rilke şi Paul Claudel. În 1943 a publicat 24 de poeme eminesciene pe teme erotice şi intime, în volumul Vú bor z poézie (Poezii alese; Obroda, Ružomberok), cu prefaţa lui N. I. Herescu. După război, Strme× a emigrat în Statele Unite, iar selecţia lui, apreciată elogios pe vremea ei, a apărut într-o nouă ediţie bibliofilă, intitulată Daleko od teba (Departe sunt de tine), abia după căderea comunismului (Petrus, Bratislava 1999, cu ilustraţii de Al. Brătescu-Voineşti).

În prezent, mediul cultural slovac, la fel ca şi cel din Cehia, este extrem de receptiv la noutăţile literare, cinematografice şi dramaturgice provenind din România. În această ordine de idei este suficient să reamintim succesul de care s-au bucurat versiunea cehă a romanului Simion liftnicul de Petru Cimpoeşu, filmul Patru luni, trei săptămâni şi două zile al regizorului Cristian Mungiu şi piesa de teatru Stă să plouă de Lia