Pokeristul Claudio Zambon, rafinatul Mircea Sandu si megalomanul Marian Iancu au adus fotbalul timisorean aproape de coma. In aceste zile, microbistii timisoreni au fost la un pas de o drama cumplita: pierderea locului in Liga I, chiar in anul in care formatia lor favorita a ajuns in circuitul Cupelor Europene. So chiar daca, recent, timisorenii au renuntat la denumirea de Poli si la culorile alb-violet (sau mov, in varianta indulcita), pericolul nu a trecut intrucit Claudio Zambon pare hotarit sa se bata pentru cele 300 de mii de euro pe care gruparea de pe Bega le datoreaza ca penalizari pentru intirzierea aplicarii deciziei TAS. Fosta AEK Bucuresti sau Fulgerul Bragadiru a fost adoptata greu de timisoreni, dar de cind se numeste Poli si poarta culorile alb-violet, a intrat in inimile lor. Marian Iancu nu este omul care sa inspire prea multa stima si admiratie, dar suporterii l-au acceptat, constienti ca fara implicarea acestuia, Timisoara n-ar fi ajuns ce este. Claudio Zambon, italianul acela antipatic, cu renume mai mult de pokerist decit de business-man, este persona non-grata pe Bega. Pentru banateni, el este diavolul de la care s-au tras toate nenorocirile trecute, prezente si viitoare. A preluat echipa intr-un moment critic, pentru a o infunda si mai mult in prapastie si acum i-a revendicat mostenirea genetica, la fel ca o mama denaturata, care si-a abandonat pruncul in cimitir, pentru ca - odata vazut mare, frumos si bogat - sa-si revendice nevrednica maternitate. Cine sint vinovatii, intr-o ordine crescatoare? Vinovatul numarul 3: Claudio Zambon. Fie ca a crezut ca fotbalul este un business ca in Italia lui natala, fie ca a tras la cacealma (ca doar este expert in chinte sparte vindute ca royale!), italianului nu i-a pasat prea mult nici de fotbal, nici de Timisoara. Dovada este ca a distrus fosta echipa studenteasca si, avind o patalama la mina de la FRF,